6
iun.

Normele cu privire la accidentele de munca și implicit drepturile și obligațiile angajatorilor și angajaților într-o atare împrejurare sunt reglementate de Legea nr. 319/2006 privind sănătatea și securitate în muncă.

Prin accident de muncă se înțelege vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Ce obligații are angajatorul pentru a preveni accidentele de muncă?

Conform legii, angajatorul are obligația să prevină eventualele accidente de muncă și să asigure condiții necesare de lucru în siguranță, prin implementarea următoarelor măsuri:

• Întocmirea și aplicarea unui plan de prevenire și protecție, prin evaluarea riscurilor de sănătate și securitate în muncă;
• Informarea angajaților cu privire la riscurile la care se expun la locul de muncă, dar și despre măsurile de prevenire și protecție necesare;
• Selectarea corespunzătoare a angajaților  prin angajarea doar a acelor persoane care, după examenul medical și cel psihologic, corespund sarcinilor de muncă pe care le vor îndeplini. Totodată, angajatorul trebuie să asigure un control medical periodic pentru persoanele deja angajate;
• Oferirea de echipament de lucru adecvat;

Ce trebuie să facă angajatorul în cazul unui accident de muncă?

În funcție de tipul de incident care s-a produs, angajatorul trebuie să comunice evenimentele de îndată, după cum urmează:

• La inspectoratele teritoriale de muncă;
• La asigurator, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare;
• Organelor de urmărire penala, după caz;

După ce a fost constatat accidentul de muncă, angajatorul are obligația de a raporta evenimentul la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), care va verifica situația expusă.

În situația în care accidentul a avut drept consecință decesul angajatului, instituția medico-legală competentă va înainta o copie a raportului de constatare medico-legală către Inspectoratul Teritorial de Muncă, în cel mult șapte zile de la data decesului.

Drepturile angajatului în cazul unui accident de muncă sunt următoarele:

• Reabilitarea medicală, respectiv gratuitate pentru asistența medicală de urgență acordată, serviciile medicale din spital, tratamentul medical ambulatoriu, investigații de specialitate, tratamente de recuperare, cure balneoclimaterice sau tratamente și programe individuale de recuperare;
• Indemnizație ce poate fi obtinuță în baza certificatului medical vizat de către Direcția de Sănătate Publică sau de către Casa de Pensii, dupa caz, sarcină care îi revine angajatorului. Valoarea indemnizației este de 80% din media veniturilor realizate în ultimele sase luni. Daca există urgențe medico-chirurgicale, valoarea indemnizației va fi de 100% din media venitului obținut în ultimele șase luni, fiind acordat pentru 180 de zile în decursul unui an;
• Compensații pentru atingerea integritățiifizice, daca angajații rămân cu leziuni de natură a le reduce capacitatea de muncă între 20-50%. Într-o atare situație angajații au dreptul să solicite compensații de la CNPP, în baza deciziei medicului. Compensațiile vor fi acordate integral, o singură dată, în limita unui plafon de cel mult 12 salariii brute și fără a afecta celelalte indemnizații;
• Rambursări de cheltuieli, CNPP putând să ramburseze cheltuielile cu transportul de urgență, dispozitivele medicale implantate în urma intervențiilor chirurgicale, ochelarii, aparatele acustice sau protezele care au fost deteriorate în urma accidentelor de muncă;
• Despagubiri în caz de deces a căror valoare totală este de patru salarii medii brute, iar plata se face în termen de 15 zile de la data la care a fost admisă cererea. O singură persoană poate beneficia de această despagubire și poate fi soția/soțul, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul sau, în lipsa acestora, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile de deces;

EXEMPLU ÎN MATERIE, DIN PRACTICA INSTANȚELOR DE JUDECATĂ.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta Y , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să depună la Casa Judeţeană de Pensii  dosarul care atestă faptul că a avut un accident de muncă în calitate de salariat al pârâtei în vederea achitării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi obligarea pârâtei la plata prejudiciului material care i-a fost produs din culpa acesteia, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pe care era îndreptăţit să o primească, respectiv suma de 1000 lei lunar pentru întreaga perioadă de la data producerii accidentului de muncă şi până în prezent, respectiv suma totală de24.000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 08.07.2016 s-a angajat la societatea pârâtă în calitate de muncitor necalificat, cu un salariu lunar de 1250 lei, fiind detaşat în exercitarea atribuţiilor de serviciu la un centru comercial, iar la data de 25.07.2016 – orele 16:00, a primit ordin de la şeful de echipă în sensul mutării tubulaturii de ventilaţie existentă într-o încăpere situată la etajul 2 al construcţiei şi care trebuia mutată de două persoane din cauza gabaritului acesteia, sens în care numitul  Z , cu care lucra în echipă a prins elementul de tubulatură din faţă, iar reclamantul din spate, însă, în momentul în care a făcut primul pas, a căzut brusc prin golul tehnologic existent în plafon şi despre care nu fuseseră anunţaţi în prealabil, căzând în gol pe o distanţă de cca. 6 mp., fiind grav accidentat, necesitând pentru vindecare o perioadă îndelungată de spitalizare, apărând şi complicaţii şi fiind nevoit după externare să se deplaseze în scaun cu rotile o perioadă de 3 luni, fiindu-i acordat un concediu medical total de 251 zile.

A precizat reclamantul că incidentul a fost investigat de ITM şi înregistrat ca accident de muncă, iar potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, cei vizaţi sunt îndreptăţiţi la concediu medical pentru accidente de muncă, durata de acordare a concediului medical pentru incapacitate temporară de muncă putând fi de 180 zile în interval de 1 an, ajungându-se până la o durată de 270 zile pentru un an în cazuri determinate, iar indemnizaţia de incapacitate temporară de muncă este de 80% din baza de calcul şi de 100 % din baza de calcul în cazul urgenţelor medico – chirurgicale.

În continuare, reclamantul a arătat că, pentru a beneficia de această indemnizaţie, angajatorul este obligat în temeiul legii să depună dosarul care cu prinde toate certificatele de concediu medical, actele medicale ale accidentatului împreună cu dovada înregistrării evenimentului ca fiind accident de muncă la Casa Judeţeană de Pensii, instituţie care se ocupă de plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, obligaţie ce nu a fost îndeplinită de către pârâtă care, în acest fel, l-a privat de indemnizaţia la care are dreptul.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Conform contractului individual de muncă, procesului verbal de cercetare încheiat de o comisie din cadrul societăţii pârâte, iar acesta s-a prăbuşit brusc prin golul tehnologic existent în plafon, fără ca acel gol să fi fost semnalizat în vreun fel şi fără a fi informaţi cu privire la existenţa acelui gol tehnologic şi a riscului de prăbuşire în gol, reclamantul fiind dus de urgenţă la spital.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, art. 8, alin. 2 din Legea nr. 346/2002 republicată, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă fiind exercitate de casele teritoriale de pensii, asiguraţii având dreptul, în cazul accidentelor de muncă la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.

De asemenea, art. 34 prevede că indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă se suportă în primele 3 zile de către angajator, iar după a 4-a zi de incapacitate, din contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă, indemnizaţie care se acordă, pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale astfel cum prevede art. 37, la propunerea medicului curant cu avizul medicului asigurătorului, astfel că angajatorii au obligaţia, potrivit art. 50, să comunice asigurătorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă.

Societatea pârâtă însă, în calitate de angajator, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a comunica accidentul de muncă de îndată de s-a produs , de a transmite casei de pensii dosarul de cercetare, concediile medicale către casa de pensii în vederea avizării, etc. , aceasta fiind singura care, în calitate de asigurator, avea atribuţii specifice de a verifica caracterul evenimentului de accident de muncă şi de a stabili dacă şi pentru ce perioadă reclamantul este îndreptăţit să încaseze indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, înseamnă că reclamantului i s-a produs un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de indemnizaţia la care avea dreptul în condiţiile legii.

Afirmaţiile pârâtei conform cărora ar fi neîntemeiată pretenţia reclamantului de a i se acorda o indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în cuantum de 1000 lei pe lună de la data producerii accidentului şi până în prezent, respectiv pentru o perioadă de 2 ani, mai ales că certificatele medicale depuse la dosar atestă un număr de 183 zile de concediu medic al, nu pot fi avute în vedere pârâta nu-şi poate invoca propria culpă constând în neîndeplinirea obligaţiei referitoare la comunicarea actelor necesare către casa de pensii, pentru a obţine protecţia unui drept constând în exonerarea sa de la plata prejudiciului creat în dauna pârâtului începând cu data producerii accidentului de muncă şi până în prezent, prin nedepunerea dosarului accidentului de muncă suferit de acesta, reclamantul suportând astfel un prejudiciu material prin neacordarea indemnizaţiei la care avea dreptul din culpa angajatorului, prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât prin plata sumei de 24.000 de lei.

În acest caz, instanța de judecată a admis acţiunea formulată de reclamantul  X, obligând pârâta să depună la Casa de Pensii – Accidente de Muncă şi Boli Profesionale dosarul care atesta faptul ca reclamantul a suferit un accident de muncă, în calitate de salariat al pârâtei, în vederea plăţii către reclamant a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.

Obligă pârâta la plata către reclamant a prejudiciului material suferit, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pe care era îndreptăţit să o primească, respectiv suma de 1000 lei lunar, pentru perioada de la data producerii accidentului de munca şi până în prezent, în total suma de 24.000 lei.

SFATUL NOSTRU? FII INFORMAT ȘI FIE CĂ EȘTI ANGAJAT, FIE CĂ EȘTI ANGAJATOR, IMPORTANT E SĂ CUNOȘTI PREVEDERILE LEGALE ȘI SĂ LE APLICI ÎN MOD CORESPUNZĂTOR.