Raspundere penala

Răspunderea penală în dreptul muncii

  • Publicat de: SCPA BURUIAN, CARACAS SI ASOCIATII

Tu știai că și în Codul Muncii sunt prevăzute aspecte privind răspunderea penală?! Da, exact, Codul Muncii prevede la art. 264 și art. 265 faptele care constituie infracțiuni potrivit legislației muncii, cât și sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii acestora de către angajatori.

Faptele prevăzute de Codul Muncii pentru care intervine răspunderea penală se completează însă cu  celelalte infracțiuni  prevăzute în Codul Penal, ce pot fi săvârșite de persoane care intră sub incidența unor raporturi de munca. (ex.: infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul).

Haideți să vedem care sunt de fapt acele fapte care în percepția Codului Muncii reprezintă infracțiuni.

  1. Codul Muncii, art. 264 alin. 1 – stabilirea, în mod repetat, pentru salariații încadrați în baza contractului individual de muncă a unor salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut de lege.

În acest sens, săvarșirea infracțiunii presupune existența unor raporturi de muncă între angajator și salariați, în baza unor contracte individuale de muncă.

Pentru a se putea reține însă  în sarcina angajatorului săvârșirea acestei infracțiuni, conduita infracțională a acestuia trebuie să se manifeste prin  stabilirea, în mod repetat, a unor salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevazut de lege. Așadar, de caracterul repetitiv al acțiunilor angajatorului, depinde însăși existența infracțiunii

Sancțiunea prevazută de legiuitor în cazul săvârșirii acestei infracțiuni este închisoarea de la 6 luni la un an sau amendă penală.

  1. Codul Muncii, art. 264 alin. 2 – refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitări.

În această situație, inspectorii de muncă au dreptul să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la refuzul nejustificat al angajatorului de a prezenta documentele necesare în scopul efectuării de verificări.

Ca și în cazul prevăzut de art. 264 alin. 1 Codul Muncii, sancțiunea prevazută de legiuitor în cazul săvârșirii acestei infracțiuni este închisoarea de la 6 luni la un an sau amenda penală.

  1. Codul Muncii, art. 264 alin. 3 împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte, spaţii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseşte în realizarea activităţii lui profesionale, pentru a efectua verificări privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă.

În baza art 19, lit. a) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, inspectorii de muncă trebuie să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul oricărui angajator, precum și în orice alt loc de muncă organizat de angajator.

Așadar, accesul inspectorilor de muncă trebuie permis atat la sediul social al persoanei juridice, cât și în oricare dintre spațiile în care aceasta își desfășoară activitatea, iar interzicerea accesului organelor competente, în scopul efectuării de verificări, în sedii, incinte, spaţii, terenuri sau mijloace de transport utilizate de angajator pentru desfășurarea de activități lucrative, constituie infracțiune și este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la un an sau amendă penală.

  1. Codul Muncii, art. 265 alin. 1 – încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor.

La încheierea unui contract de muncă cu un minor angajatorul va trebui sa tină seama de dispozițiile art. 13 din Codul Muncii, care prevăd faptul că persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani, iar încheierea unui contract de muncă cu un minor care a împlinit vârsta de 15 ani, se poate realiza doar cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali și numai pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, fără a-i fi periclitată sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

De asemenea, art. 13 prevede că încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase (stabilite prin hotărâre a Guvernului) se poate face numai după împlinirea vârstei de 18, dar și faptul că încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.

Încălcarea dispozițiilor art. 256 alin. 1 privind regimului de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

  1. Codul Muncii, art. 265 alin. 2 – Primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.

Săvârșirea acestei fapte de către angajator constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

De asemenea, dacă munca prestată de persoanele prevăzute la art.265 alin. 2 este de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Totodată, în cazul săvârşirii acestei infracțiunii, instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele pedepse complementare:

  • pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;
  • interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
  • recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;
  • închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

Angajatorul care a primit la muncă persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceastea sunt victime ale traficului de persoane va fi obligat să plătească sumele reprezentând:

  • orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
  • cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
  • cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

Dacă infracțiunea a fost săvârșită de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani anterior menționate.

AȘADAR, CA ÎNTOTDEAUNA, NOI NE DORIM SĂ FII INFORMAT.

Iar dacă în continuare ai nelămuriri, suntem aici pentru a răspunde întrebărilor tale.

Categoria: Dreptul Muncii