Prin ordinul X/P/… cererea de redobândire a cetățeniei române a numitei YZ a fost respinsă întrucât aceasta nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 11 din Legea 21/1991, respectiv petenta nu face dovada că a pierdut cetățenia din motive neimputabile sau că este descendentă până la gradul III inclusiv a unor foști cetățeni care au pierdut-o din motive neimputabile lor, înscrisurile depuse nu respectă forma prevăzută de lege fiind apostilată semnătura notarului și nu înscrisul prezentat.
În cauză avocat Denis Buruian din cadrul SCPA Buruian, Caracaș și Asociații a reușit să convingă instanța că actele de stare civilă emise de autoritățile ucrainene nu trebuiesc apostilate.
Astfel, prin Tratatul dintre România și Ucraina privind asistența juridică în relațiile juridice în cauzele civile, semnat la București la 30 ianuarie 2002, ratificat prin legea nr. 3/2005 (publicată în M.OF.nr.183 din 3 martie 2005) a fost stabilită scutirea de supralegalizare sau orice altă formalitate, așadar inclusiv de apostilare.
Din dispozițiile acestui Tratat rezultă cu suficientă claritate că scutirea de supralegalizare/apostilare privește toate actele oficiale ale unui stat membru, domeniul de aplicabilitate al Tratatului nefiind limitat la cauzele civile.
În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 și 2 din Tratat: „1. Documentele care au fost întocmite sau certificate de instituțiile judiciare ale uneia dintre părțile contractante, prevăzute cu sigiliul și semnătura persoanei competente, au valabilitate pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o altă legalizare. Aceasta se referă, de asemenea, la copiile și traducerile care sunt legalizate de instituțiile competente. 2. Actele care pe teritoriul unei părți contractante se consideră ca fiind acte oficiale sunt socotite și pe teritoriul celeilalte părți contractante ca având forța probatorie a actelor oficiale”.
De asemenea, conform art. 40 alin. 2 din Tratat: „Pe teritoriul părților contractante se recunosc, de asemenea, fără o procedură specială, hotărârile instituțiilor de tutelă și curatelă, instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă și altor instituții competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate”.
Art. 13 alin. 2 din Tratat, spre deosebire de alin. 1 al aceluiași articol, face vorbire de „actele care pe teritoriul unei părți contractante se consideră ca fiind acte oficiale”, nu doar de actele judiciare ale uneia dintre părțile contractante. În al doilea rând, „hotărârile instituțiilor care înregistrează actele de stare civilă” avute în vedere de art. 40 alin. 2 din Tratat sunt tocmai înregistrările actelor și faptelor de stare civilă realizate de autoritățile administrative competente în registrele de stare civilă.
În acest sens, conform art. 3 din Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la 5 octombrie 1961 „Singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul. Totuși formalitatea menționată în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanțele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înțelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare”.
În același sens se reține și cu privire la înscrisurile provenite din Federația Rusă. Astfel, potrivit art. 12 din Tratatul dintre România și Rusia privind acordarea asistenței juridice în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958: Actele care au fost întocmite sau certificate de instituțiile juridice sau de către o persoană oficială (traducător oficial, expert etc.) pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, în limitele competenței lor, în forma stabilită de legile în vigoare și prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără vreo alta certificare. 2. Actele care pe teritoriul unei Părți Contractante se consideră ca fiind acte oficiale, sînt socotite și pe teritoriul celeilalte Părți Contractante ca avînd forța probatorie a actelor oficiale.
Totodată, cu privire la domeniul de aplicare al Tratatului, potrivit art. 2: Instituțiile juridice ale ambelor Părți Contractante își acordă reciproc asistență juridică în cauzele civile, familiale și penale. 2. Instituțiile juridice acordă asistență juridică și altor instituții în competența cărora intră cauzele arătate la punctul 1 al prezentului articol.
Față de această apărare, Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată și a dispus anularea ordinului X/P/… prin care a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române a numitei YZ pe motiv că nu a depus din nou actele de stare civilă apostilate corespunzător.
Pentru mai multe detalii vă recomadăm să citiți și următorul articol: https://www.pravoro.com/%d0%be-%d1%8e%d1%80%d0%b8%d0%b4%d0%b8%d1%87%d0%b5%d1%81%d0%ba%d0%be%d0%b9-%d0%ba%d0%be%d0%bb%d0%bb%d0%b8%d0%b7%d0%b8%d0%b8-%d0%b2-%d0%b7%d0%b0%d0%ba%d0%be%d0%bd%d0%b5-%d1%80%d1%83%d0%bc%d1%8b%d0%bd/