Nerespectarea prevederilor ordonanțelor militare emise odată cu starea de urgență constituie contravenţie şi, mai nou, se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoanele juridice.
Pe lângă sancţiunea contravenţională principală (amenda), în funcţie de natura şi gravitatea faptei, se pot aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare, prevăzute în ordonanţele militare:
Bunurile confiscate ca urmare a aplicării sancţiunilor contravenţionale după cum am arătat mai sus, și care sunt cuprinse în categoria Necesarul de bunuri în stare de urgenţă sau în categoria Necesarul de bunuri în stare de asediu, se atribuie direct, cu titlu gratuit (de exemplu: spitalelor sau altor instituții).
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de contravenție şi de aplicare a sancţiunilor arătate mai sus.
Cu părere de rău, plângerea contravențională nu suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate.
În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal instanţa judecătorească dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor la momentul confiscării şi care se asigură din bugetul autorităţilor şi instituţiilor publice beneficiare.
Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator.
Contravenţiilor săvârșite ca urmare a nerespectării ordonanțelor militare emise în perioada stării de urgență le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite
Iar scopul sancțiunilor trebuie să fie unul preventiv, educativ, și nu unul punitiv.
Apreciem că legiuitorul român, încă dată ne-a demonstrat că nu este capabil să adopte legi în interesul statului și a cetățenilor săi.