29
aug.

Desi este un fenomen care se intampla de foarte multa vreme sub diferite forme, HARTUIREA LA LOCUL DE MUNCA inca nu este un subiect despre care sa se vorbeasca cu lejeritate, multe persoane nestiind ce anume prevede legislatia romana cu privire la acest aspect.

Potrivit art. 2 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare constituie hartuire si se sanctioneaza contraventional „orice comportament pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

Hartuirea la locul de munca poate imbraca mai multe forme, aceasta putand fi de tip sexual, moral sau psihologic.

Una dintre formele cel mai greu de identificat și de dovedit este hartuirea psihologica. In  conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. d¹) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, prin HARTUIRE PSIHOLOGICA se intelege ”orice comportament necorespunzator care are loc intr-o perioada, este repetitiv sau sistematic si implica un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intentionate si care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizica ori psihologica a unei persoane”.

Potrivit legislatiei penale, hartuirea este considerata a fi si o infractiune, fara insa a se face o diferentiere intre hartuirea la locul de munca si cea de alta natura. Cu toate acestea, trebuie sa avem in vedere dispozitiile art. 8 din Codul Muncii, care prevad ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si bunei credinte, precum si dispozitiile art. 39 alin. (1) care prevad ca salariatul are dreptul la demnitate in munca si la securitate si sanatate in munca.

Or, se poate aprecia ca orice comportament nepotrivit la locul de munca, ce dureaza pentru o perioada indelungata de timp, atat din partea unui coleg, cat si din partea superiorului, poate fi considerata o hartuire la locul de munca, aceasta putand fi:

• pe plan orizontal – adica presupune o relatie asimetrica, prin care un coleg are o pozitie dominanta fata de altul, pozitia nefacand referire la ierarhia organizarii profesionale, ci la dominarea psihologică; în acest caz hartuitorul domina victima pana cand aceasta ajunge sa isi piarda identitatea comportamentala;
• pe plan vertical – in acest caz trebuie facuta distinctia intre hartuirea morala si abuzul de pozitie superioara. Abuzul de pozitie superioara reprezinta un comportament tiranic al managerului care preseaza toti subordonatii, in timp ce hartuirea psihologica se refera la un singur subordat, privit in mod individual.

Cum probam un caz de hartuire la locul de munca?

In sustinerea afirmatiilor referitoare la posibila hartuire la locul de munca, partea interesata are posibilitatea de a dovedi acest lucru atat prin proba inscrisuri (aici includem inclusiv e-mailuri, sms-uri, acte medicale), prin proba testimoniala (marturii ale colegilor), cat si prin inregistrari audio sau video (acestea trebuind obtinute in conditiile legii).

In concluzie, avand in vedere aceste aspecte, fie ca aveti calitatea de angajator, fie cea de angajat, este important sa respectati drepturile persoanelor din jur, alaturi de care lucrati. In cazul in care situatia scapa de sub control, persoanele interesate se pot adresa instantelor judecatoresti, acestea urman a stabili daca sunt sau nu incidente dispozitiile legale privind hartuirea la locul de munca.