Prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români s-a introdus, cu titlu de noutate în legislația în materie, noțiunea de „declarație de primire în spațiu” ca modalitate prin care se poate face dovada adresei de domiciliu în fața serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor.
Atunci când se uzitează această modalitate pentru probarea domiciliului unei persoane în scopul eliberării unei carți de identitate, declarația de primire în spațiu va fi însoțită de titlul locativ sau de documentul eliberat de autoritatea administraţiei publice locale, care să ateste faptul că găzduitorul este înscris în Registrul agricol, cu imobil cu destinaţie de locuinţă.
Codul civil reglementează în cuprinsul art. 87 noțiunea de domiciliu, arătând că „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”, reglementare menținută și preluată și de norma specială, respectiv OUG nr. 97/2005 art. 28, alin (1).
Astfel din reglementarea actuală se poate observa caracterul declarativ al domiciliului, spre deosebire de prevederile legale anterioare, conform cărora domiciliul se stabilea prin raportare la caracterul statornic al locuinței.
Analizând prevederile legale în viguare, precum și optica legiuitorului în reglementarea din domeniu, putem afirma că domiciliul nu reprezintă doar o modalitate de identificare a unei persoane, ci constituie un drept absolut al persoanei, inalienabil, imprescriptibil, universal.
Prin înscrierea adresei de domiciliu în cartea de identitate, domiciliul declarat al persoanei respective devine opozabil erga omnes, opozabilitate ce nu va fi afectată de modificarea situației de fapt premise, ci va înceta doar la momentul constatării abilitate de către organele administrative or judiciare competente.
Cu alte cuvinte, cartea de identitate a unei persoane NU poate fi anulată cu motivația că acea persoană nu mai locuiește efectiv la adresa declarată și reținută în actul de identitate drept adresă de domiciliu.
Apare astfel întrebarea: „Există posibilitatea revocării unei astfel de declarații în situația în care găzduitorul, din varii motive nu mai dorește să susțină și să își asume declarația data de primire în spațiu a beneficiarului, iar beneficiarul declarației nu întelege a demara personal formalitățile necesare în vederea realizării modificărilor în bazele de date referitoare la domiciliu?”.
În acest sens OUG nr. 97/2005 pare să ofere prin prevederile art. 35 alin. (3) posibilitatea aparentă a unui astfel de demers statuând faptul că „în cazul în care menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această menţiune este nulă de drept”.
Sintagma „menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat” nu face însă trimitere la eventuala revocare de către găzduitor a unei declarații de primire în spațiu, ci sancționează ipoteza în care transcrierea domiciliului în actul de identitate s-a realizat în baza unui document descoperit ulterior a fi nul, fals ori falsificat. Or declarația de primire în spațiu nu dobândeștește calitatea de act nul prin manifestarea de voință a găzduitorului în sensul revocării, valabilitatea acesteia nefiind în niciun fel afectată.
În consecință, desi declarația de primire în spațiu este un act unilateral, ce ia naștere în mod valabil și produce efecte juridice prin manifestarea unilaterală a voinței unei singure persoane, în raport de caracterul absolut al domicilului persoanei, ea nu poate fi revocată prin simpla manifestare de voință în sens contrar din partea găzduitorului.
Astfel unica modaliate de soluționare a unei astfel de situații rămâne cea pe cale judiciară. În acest sens persoana care, în calitate de găzduitor, si-a asumat o declarație de primire în spațiu a unei alte persoane, iar ulterior dorește anularea efectelor juridice și administrative produse de acea declarație, va trebui să se adreseze instanței de judecată cu o cerere în evacuare, solicitând instanței, pe de o parte să ateste faptul că beneficiarul nu va mai avea dreptul de a locui la domiciliul respectiv, iar pe de altă parte să instituie prin sentința ce o va pronunța în cauza, obligația realizării modificării în bazele de date referitoare la domiciliu.