Inculpatul X a fost depistat conducât auto Y sub influența alcoolului. Acesta a refuzat testarea cu aparatul etilotest, solicitând recoltarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prezentat la INML inculpatului i-a fost prelevată o mostră de sânge – Buletinul de analiză toxicologică atestând o alcoolemie de 1,05 g/l alcool pur în sânge, refuzând recoltarea celei de-a doua probă.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale pentru pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
Ulterior s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect și apoi a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat.
Avocații din cadrul SCPA Buruian, Caracaș și Asociații au reușit să obțină clasarea prezentei cauze insistând pe respectarea standardelor de previzibilitatea a legii penale și prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, cu luarea în considerare a principiului in dubio pro reo, prevăzut de art. 4 alin. 2 Cod de procedură penală, potrivit căruia orice dubiu se interpretează în favoarea persoanei bănuite.
Astfel, potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.
Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a decis că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod penal este neconstituțională, identificând, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul săvârșirii infracțiunii ca fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.
În acest sens relevanță juridică are numai alcoolemia de la momentul depistării în trafic, fiind necesară efectuarea unei expertize de estimare retroactivă al alcoolemiei.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Ordinului nr. 1512/2013 „pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml”.
Potrivit art. 12 din Ordinul nr. 1512/2013 „în cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei”.
Având în vedere că inculpatului i-a fost recoltată doar o singură probă de sânge nu s-a putut estima retroactiv alcoolemia pe care o avea la momentul în care a fost depistat în trafic.
În aceste condiții, deși nu există dubii cu privire la faptul că inculpatul a condus un vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului, există un dubiu, o stare de incertitudine cu privire la faptul dacă această conduită a inculpatului reprezintă sau nu o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea prevăzută în art. 336 alin. 1 Cod penal.
Valoarea alcoolemiei de la prima probă, respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge, lipsa celei de-a doua probă cu ajutorul căreia se putea stabili dacă inculpatul se afla în stare de absorbție sau eliminare a alcoolului din organism, au condus la concluzia că nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că alcoolemia inculpatului la momentul depistării în trafic depășea pragul prevăzut de art. 336 alin. 1 Cod penal, respectiv dacă avea o valoare mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În aceste condiții, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b), cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a), raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) Cod de procedură penală, în speță s-a dispus clasarea cauzei, fiind un nou succes al avocaților din cadrul SCPA Buruian, Caracaș și Asociații.