In mod general, extradarea poate fi definita ca fiind actul prin care un stat preda, la cererea unui stat, o persoana aflata pe teritoriul sau, presupusa a fi autorul unei infractiuni, pentru a fi judecata sau pentru a executa o pedeapsa la care a fost condamnata anterior. Practic, extradarea are o natura juridica mixta, nefiind un simplu act de asistenta juridica, fiind in acelasi timp atat un act de suveranitate cat si un act jurisdictional.
Astfel, poate fi extradat faptuitorul, in vederea judecarii lui in statul unde a savarsit infractiunea (presupusa infractiune) precum si condamnatul, in vederea executarii pedepsei in statul unde a fost condamnat.
Extradarea poate fi de doua feluri: extradarea pasiva, care presupune predarea de catre statul Roman la cererea unui alt stat, a persoanelor aflate pe teritoriul Romaniei, care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru comiterea unor unei infractiuni (sau mai multe), ori sunt cautate pentru executarea unei pedepse, a unei masuri de siguranta sau a altei hotarari pronuntate de o instanta de judecata din statul solicitant; extradarea activa, atunci când Romania are calitatea de stat solicitant.
Sediul materiei il constituie dispozitiile din Legea nr. 302/2004 si Constitutia Romaniei.
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin.1 din Legea nr. 302/2004, prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse în instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, pe care le completeaza în situatiile nereglementate.
Totodata, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 din actul normativ ce constituie sediul materiei, in lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competenta a acelui stat.
Astfel, pentru fi acordata extradarea, trebuie indeplinite o serie de conditii de fond si de forma. Iar potrivit Legii 302/2004, pot fi extradate din Romania, la cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii unei masuri de siguranta, a unei pedepse sau a unei alte hotarari a instantei penale în statul solicitant.
Legea 302/2004 statueaza regula potrivit careia cetatenii romani nu pot fi extradati din Romania decat in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, cetatenii romani pot fi extradati din Romania în baza conventiilor internationale multilaterale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate, daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
Din interpretarea primului alineat al art. 20 din Legea nr. 302/2004, rezulta faptul ca, pentru a fi dispusa extradarea unui cetatean roman, trebuie intrunite in mod cumulativ doua conditii primordiale precum si alternativ, una din alte trei conditii subsidiare.
Astfel, prima conditie in care se poate dispune extradarea propriului cetațean este existenta unei conventii internationale multilaterale la care Romania să fie parte.
Lipsa unei conventii internationale multilaterale la care Romania sa fie parte, poate fi complinita doar prin existenta unui tratat bilateral, astfel cum rezulta din prevederile alineatului 3 al art. 20, text potrivit caruia cetatenii romani pot fi extradati in baza dispozitiilor tratatelor bilaterale si pe baza de reciprocitate.
Utilizarea conjunctiei „si” in cuprinsul textului precitat, imprima caracterul cumulativ al celor doua conditii ce se cer a fi intrunite pentru a fi dispusa extradarea propriului cetatean.
Folosirea acestei conjunctii nu este nici intamplatoare si nici nu constituie o eroare a legiuitorului, intrucat aceasta formulare o regasim si in cuprinsul art. 19 alin. 2 din Constitutia Romaniei (si nu se poate sustine ca legiuitorul ar fi fost neglijent in redactarea propriei legi fundamentale).
Astfel, potrivit art. 19 din Constitutie, avand denumirea marginala Extradarea si expulzarea:
(1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania;
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii romani pot fi extradati în baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate (…).
Asadar, spre deosebire de cetatenii straini si de apatrizi, care pot fi extradati in conditiile alternative ale existentei unei conventii internationale sau ale asigurarii reciprocitatii, cetatenii romani pot fi extradati doar in situatia indeplinirii cumulative a conditiilor privitoare la existenta unei conventii internationale (sau a unui tratat bilateral), respectarea legii interne si asigurarea reciprocitatii.
Asa cum rezulta din doctrina, expulzarea sau extradarea propriului cetatean ar fi o masura contrara raportului de cetatenie, care implica obligatia de protectie pe care statul trebuie sa o asigure tuturor cetatenilor sai.
Realitatile noi impuse in viata internationala au condus la instituirea unor situatii de exceptie in care este permisa extradarea propriilor cetateni, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, conditii apreciate drept suficiente pentru a acorda propriului cetatean protectia pe care statul i-o datoreaza.
Nu este asadar intamplator faptul ca legiuitorul a inteles sa conditioneze acordarea extradarii propriului cetatean, in primul rand, de existenta unei conventii internationale asumate de Statul Roman, pentru ca, prin adoptarea ori ratificarea ei, Statul Roman s-a asigurat ca cetateanului extradat i se vor respecta drepturile si libertatile fundamentale de catre toate celelalte parți semnatare.
In ipoteza tratatului bilateral, situatia este identica. Statul Roman a semnat respectivul instrument juridic tocmai datorita increderii acordate sistemului judiciar al celeilalte parti semnatare, acceptand posibilitatea extradarii propriilor cetateni intrucat atat tratatul incheiat cat si valentele sistemului judiciar si ansamblul dispozitiilor legale din potentialul stat solicitant oferă suficiente garantii ca drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului roman extradabil vor fi respectate.
In lipsa unui tratat bilateral sau a unei conventii internationale multilaterale, Statul Roman nu accepta extradarea propriului cetatean, indiferent daca acesta mai are sau nu, o alta cetatenie, intrucat este obligat sa ofere o protectie corespunzatoare propriilor cetateni.
Cea de-a doua conditie esentiala vizeaza asigurarea de reciprocitate data de autoritatile competente ale statului solicitant, reciprocitate care trebuie sa fie certa.
In concluzie, propriu cetatean poate fi extradat doar daca sunt intrunite cumulativ conditiile imperative impuse prin dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 și art. 19 alin.1 și 2 din Constitutia Romaniei.
In considerarea celor anterior expuse, va propunem urmatoarea speta:
Potrivit Certificatului de cetatenie nr. X/2016, eliberat in temeiul Legii cetateniei romane nr. 21/1991 de catre Autoritatea Nationala pentru Cetatenie, persoana extradabila Y.S., cetatean al Republicii Belarus, a dobandit la data de Z/L/2016 si cetatenia romana.
Asadar solicitarea autoritatilor din Belarus pentru ca statul Roman sa extradeze persoana extradabila Y.S. (avand dubla cetatenie) trebuie privita ca o solicitare adresata autoritatilor romane privind extradarea propriului cetatean, care detine totodata si cetatenia statului solicitant.
Analizand conditiile pentru extradarea pasiva a propriilor cetateni, observam faptul ca nu exista nicio conventie internationala la care Republica Belarus sa fie parte si care sa fie aplicabila in prezenta cauza (Statul Belarus nefiind membru al Consiliului Europei si nici stat semnatar al vreunei conventii privind extradarea).
In cauza, aceasta conditie esentiala nu este indeplinita, imprejurare ce nu poate atrage decat respingerea cererii de extradare.
Intre Romania si Republica Belarus nu a fost incheiat vreun tratat bilateral privind extradarea, astfel incat nici din aceasta perspectiva prima conditie nu este indeplinita.
In ce priveste cea de-a doua conditie esentiala, care vizeaza asigurarea de reciprocitate data de autoritatile competente ale statului solicitant, desi in cuprinsul cererii de extradare formulate de Procuratura Generala a Republicii Belarus se arata ca, potrivit partii a treia a art. 494 din Codul de procedura penala al Republicii Belarus, Procuratura Generala ofera posibilitatea de a acorda autoritatii competente de justitie din Romania asistenta judiciara similara, daca este necesar, totusi dovada competentei autoritatii judiciare in aceasta materie nu este facuta.
Or si din aceasta perspectiva solicitarea autoritatilor din Republica Belarus trebuie respinsa, conditia privitoare la asigurarea reciprocitatii nefiind indeplinita atata timp cat nu exista o certitudine cu privire la asigurarea de reciprocitate data.
Observam ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile acordarii extradarii, persoana extradabila – cetatean roman fiind exceptata de la extradare în temeiul dispozitiilor art.19 alin.1 lit.a, raportat la art. 20 alin.1 si 3 din Legea nr. 302/2004 si art. 19 din Constitutia Romaniei si pe cale de consecinta, in acord cu prevederile art. 52 alin.7 din Legea nr.302/2004, s-a dispus respingerea sesizarii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si cererea de extradare a numitului Y.S. formulata de autoritatile judiciare din Belarus.