DAUNELE MORALE. CUANTUMUL DAUNELOR MORALE.

  • Publicat de: SCPA BURUIAN, CARACAS SI ASOCIATII

 

 

Daunele morale sunt consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand in atingeri aduce personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.

 

Ele pot consta:

– in dureri fizice sau psihice;

– in suferinte psihice cauzate de moartea unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de ranirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnavirea grava a acesteia, denumite si prejudicii prin ricoseu;

– in vatamari si leziuni ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei;

– in restrangerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactii materiale si spirituale pe care aceasta i le poate oferi;

– in prejudicii care aduc atingere onoarei, demnitatii, prestigiului sau cinstei unei persoane prin proferarea de expresii insultatoare, calomnii, defaimari ori denigrari adresate unei persoane, care se pot infaptui prin viu grai, prin adresarea directa in public, in scris, prin publicarea in presa ori prin mass-media in general, etc.

 

Potrivit art. 1391 alin. 1 din Codul civil, orice prejudiciu da dreptul la reparatie. Practic, aceasta sintagma cuprinde orice rezultat vatamator sau daunator cauzat unei persoane sau bunurilor acesteia, de natura a aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor sale legitime.

In absenta unor probe materiale care sa le poata comensura, este dificil de stabilit despagubiriile pentru repararea prejudiciilor morale.

 

Legislatia romaneasca nu cuprinde criterii concrete de determinare a cuantumului daunelor materiale, nefiind posibila identifcarea unor criterii stiintifice in acest sens. Judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de partea vatamata, de la caz la caz, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala. Practic, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, instanta urmeaza sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila.

 

In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

 

De retinut ca suma de bani acordata cu titlu de daune morale nu trebuie sa devina o sursa de imbogatire pentru victima, dar nici sa aiba un caracter pur simbolic. Ea trebuie sa reprezinte atat cat este necesar pentru a-i usura sau compensa, in masura posibila, suferintele pe care le-a indurat sau, eventual, mai trebuie sa le indure victima.

 

Despagubirile acordate trebuie sa pastreze un raport rezonabil de proportionalitate cu dauna suferita, in scopul asigurarii unei juste compensatii a suferintelor indurate, fara a deveni un folos material injust.

Si Curtea Europeana, in practica sa, a aratat adesea faptul ca important este principiul echitatii in materia daunelor morale, astfel incat, pe de o parte fiecare persoana sa primeasca o satisfactie echitabila, iar pe de alta parte, despagubirile sa nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.

 

Astfel, cata vreme nu exista o solutie legislativa, instantele sunt abilitate a aprecia in echitate cuantumul daunelor morale, tinand seama de criteriile stabilite in jurisprudenta interna si a Curtii Europene, analizand imprejurarile concrete si urmarile faptei prejudiciabile, tinand cont, totodata, de necesitatea pastrarii unui echilibru intre scopul urmarit, acela de compensatie echitabila pentru suferinta, fara a se produce o imbogatire fara justa cauza, totul raportat si la realitatea economica din Romania.

 

Subliniem ca jurisprudenta este un reper in stabilirea cuantumului daunelor morale, menita scopului de a nu se ajunge la discrepante majore intre cuantumul sumelor acordate persoanelor indreptatite.

Categoria: Drept Penal, Drept Societar