REFUGIATI

  • Publicat de: SCPA BURUIAN, CARACAS SI ASOCIATII

 

Te-ai gandit vreodata ce presupune cu adevarat notiunea de ”refugiat”? Care sunt drepturile pe care o persoana cu acest statut le are?

In primul rand, trebuie sa stii ca este considerat refugiat cetateanul strain sau apatridul care indeplineste conditiile prevazute in Conventia privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la 28 iulie 1951, la care Romania a aderat prin Legea nr. 46/1991.

Statut de refugiat e o forma de protectie internationala prin care statul roman recunoaste calitatea de refugiat, in conditiile Legii nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul in Romania.

Astfel, potrivit art. 23 din Legea nr. 122/2006, Statutul de refugiat se recunoaste, la cerere, cetateanului strain care, in urma unei temeri bine intemeiate de a fi persecutat pe motive de rasa, religie, nationalitate, opinii politice sau apartenenta la un anumit grup social, se afla in afara tarii de origine si care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreste sa solicite protectia respectivei tari, precum si apatridului care, aflandu-se din motivele mentionate anterior in afara tarii in care avea resedinta obisnuita, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreste sa se intoarca in respectiva tara si carora nu li se aplica cauzele de excludere de la recunoasterea statutului de refugiat, prevazute de Legea nr. 122/2006.

Rezulta ca pentru a se putea acorda statutul de refugiat, este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, mai multe conditii:

a) solicitantul sa fie cetateanul strain sau apatrid, aflat in afara tarii de origine;

b) sa existe o temere bine intemeiata de a fi persecutat;

c) persecutia sa aiba la baza motive de rasa, religie, nationalitate, opinii politice sau apartenenta la un anumit grup social;

d) solicitantul sa nu doreasca sau sa nu poata sa solicite protectia tarii de origine.

Având în vedere particularitatile existente in cazul persoanelor care se afla in ipostaza de a solicita acordarea statutului de refugiat, situatia de fapt (care este cea mai importanta) este stabilita pe baza unor principii partial diferite de cele specifice procesului civil.

Astfel:

a) faptele relevante sunt furnizate in primul rand de solicitant;

b) acestea trebuie sa fie prezentate de o maniera coerenta si plauzibila;

c) atitudinea solicitantului si situatia de fapt pe care o prezinta, trebuie sa genereze un grad ridicat de credibilitate;

d) sarcina probei revine si solicitantului (dar si instantei), insa standardul acesteia va fi unul scazut, avand in vedere ca este dificil sa se pretinda unei persoane care scapa de persecutie din tara sa prin fuga, sa dovedeasca toate afirmatiile pe care le face cu privire la propria situatie de fapt;

e) in masura in care, desi se constata ca solicitantul a facut suficiente eforturi pentru a-si proba afirmatiile, raman inca elemente neprobate, trebuie sa i se acorde beneficiul dubiului, daca afirmatiile sale sunt coerente si plauzibile si daca i s-a stabilit credibilitatea, iar afirmatiile solicitantului nu sunt contrazise.

In ceea ce priveste notiunea de temere, Manualul Inaltului Comisariat O.N.U. pentru problemele Refugiatilor (pct. 38) constata ca notiunii de  temere – care este o stare de spirit si o conditie subiectiva – ii este adaugat calificativul „bine intemeiata”. Practic, statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existenta a unei stari de spirit a celui in cauza, ci si de situatia obiectiva [cum ar fi situatia din tara de origine] pe care se bazeaza aceasta. Termenul „temeri bine intemeiate” contine deci atat un element subiectiv cat si unul obiectiv, iar pentru determinarea existentei unei temeri bine intemeiate trebuie luate in consideratie ambele elemente.

In ceea ce priveste notiunea de persecutie, acelasi Manual al Inaltului Comisariat O.N.U. pentru problemele Refugiatilor (pct. 51), precizeaza ca nu exista o definitie general acceptata, insa arata ca aceasta cuprinde intotdeauna amenintarile la adresa vietii sau libertatii pe motive de rasa, religie, nationalitate, opinie politica sau apartenenta la un anumit grup social constituie intotdeauna persecutie. De asemenea, precizeaza ca pot fi considerate acte de persecutie si alte incalcari ale drepturilor fundamentale ale omului.

Actele de persecutie pot proveni fie de la agenti statali, fie de la agenti privati, atunci cand statul, din cauza unor deficiente sistemice, nu este capabil sa asigure protectia persoanei care solicita protectia internationala.

Potrivit art. 9 din Normele Metodologice din 13 septembrie 2006 de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în Romania, actele de persecutie trebuie:

a) sa fie suficient de grave prin natura lor sau datorita includerii acestora intr-o practica sistematica, precum si datorita recurentei lor, incat sa constituie o incalcare grava a drepturilor fundamentale ale omului, in special a drepturilor de la care nu se pot face derogari potrivit art. 15 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificata prin Legea nr. 30/1994; sau

b) sa alcatuiasca un ansamblu de masuri diverse, inclusiv incalcari ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoana in aceeasi masura prevazuta la lit. a).

Astfel, actele de persecutie pot lua forma:

a) actelor de violenta fizica si psihica, inclusiv a actelor de violenta sexuala;

b) masurilor legale, administrative, politienesti si/sau judiciare, care sunt discriminatorii sau sunt aplicate intr-o maniera discriminatorie;

c) acuzarii sau pedepsei disproportionate ori discriminatorii;

d) imposibilitatii rejudecarii ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproportionate;

e) acuzarii sau pedepsirii ca urmare a refuzului de indeplinire a serviciului militar in caz de conflict, atunci cand indeplinirea serviciului militar ar presupune savarsirea de crime sau acte care intra sub incidenta cauzelor de excludere prevazute la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.

f) abuzuri sau acte de discriminare specifice genului, precum si abuzuri sau acte de discriminare specifice privind copiii.

 

In plus, manualul O.N.U. prevede in considerentul nr. 81 ca persecutia este rareori atrasa de exprimarea unor opinii politice stricto sensu, fiind vorba de cele mai multe ori de presupuse fapte penale pentru care solicitantul de azil este cercetat.

In aceste conditii, opinia politica a solicitantului ajunge la cunostinta autoritatilor, iar datorita acestui fapt risca sa fie supus unor acte care pot constitui persecutie.

Categoria: Dreptul Imigranților