Orice persoana, victima a unei arestari sau detineri in conditii contrare dispozitiilor art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Conventia), are dreptul la reparatii materiale.
Preluand la nivel national prevederile art. 5 parg. 5 din Conventie, prin art. 539 din Codul de procedura penala (C.p.p.) a fost reglemenatat Dreptul la reparera pagubei in cazul privarii nelegale de libertate.
Astfel, potrivit art. 539 alin. 1 din C.p.p. „are dreptul la repararea pagubei sii persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate”.
Privarea de libertate nelegală poate surveni:
– in cazul masurilor preventive privative de libertate: retinere, arestarea preventiva, arest la domiciliu;
– in cazul executarii pedepsei inchisorii (de exemplu eliberarea condamnatului la o data ulterioara expirarii mandatului de executare a pedepsei inchisorii);
– in cazul altor masuri prin care persoana este privata de libertate (cum ar fi internarea nevoluntara in vederea efectuarii expertizei psihiatrice).
Printre cazurile de privare nelagala de libertate se numara:
– privarea de libertate in absenta oricarui temei legal;
– privarea de libertate in cadrul unei proceduri care incalca dispozitiile Conventiei;
– privarea de libertate si achitarea ulterioara a inculpatului sau clasarea cauzei;
– privarea de libertate in baza unei condamnari definitive si achitarea in urma admiterii recursului in casatie;
– privarea de libertate in temeiul incheierii executorii de luare a masurii arestului preventiv sau arestului la domiciliu si desfiintarea ulterioara a incheierii;
– privarea de libertate si incetarea procesului penal fata de inculpat;
– privarea de libertate si intrarea in vigoare a noului Cod penal si a noului Cod de procedura penala.
Din formularea art. 539 alin. 2 C.p.p. care prevede ca „privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita dupa caz prin ordonanta procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati, sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei”, rezulta ca revine organelor judiciare penale sarcina de principala de a se pronunta asupra caracterului legal sau nelegal al privarii de libertate. Astfel, in functie de momentul procesual in care se afla cauza, procurorul, judecătorul de drepturi si libertati, judecătorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate constata caracterul nelegalal privarii de libertate.
In situatia in care organele judiciare penale nu se pronunta asupra legalitatii privarii de libertate, aceasta dezlegare cade in sarcina instantei civile investite cu solutionarea unei actiuni pentru repararea pagubei.
Reparatia consta in plata unei sume de bani sau in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel retinut sau arestat nelegal sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala.
La alegerea felului reparatiei si la intinderea reparatiei se va tine seama de durata privarii nelegale de libertate, de consecintele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate, precum si de situatia celui indreptatit la rapararea pagubei si de natura daunei produse.
Poate formula actiunea pentru repararea pagubei doar persoana care a fost supusa privarii nelegale de libertate, si numai dupa moartea acestuia actiunea poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa la data decesului.
Actiunea pentru repararea pagubei poate fi formulata numai impotriva statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, de catre persoana indreptatita, in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau incheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat privarea nelegala de libertate.
PRACTICA JUDICIARA PRIVIND DAUNELE MORALE IN VALOARE DE 50.000 LEI PENTRU REPARAREA PAGUBEI IN CAZUL PRIVARII NELEGALE DE LIBERTATE, RESPECTIV ARESTAREA PREVENTIVA NELEGALA A PERSOANEI PENTRU O PERIOADA DE 13 ZILE.
Astfel, prin incheierea A/z.l.a. pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) s-a dispus arestarea preventiva a reclamantei A.B. pentru o perioada de 30 zile, incepand cu data punerii efective in executare a mandatului de arestare preventiva.
Prin incheierea B/z.l.a., definitiva, ICCJ a admis contestatia formulata de A.B., a desfiintat in totalitate incheierea A/z.l.a., a respins propunerea formulată de Parchetul de pe langa ICCJ (PICCJ) privind luarea masurii arestarii preventive fata de A.B., dispunand, totodata punerea de indata in libertate a acesteia, luand masura controlului judiciar fata de reclamanta.
Instanta investita cu actiunea de reparare a pagubei, in mod corect, a constatat ca solutia dispusa de ICCJ prin incheierea B/z.l.a. a fost aceea de respingere a propunerii formulata de PICCJ privind luarea masurii arestarii preventive, iar o asemenea solutie este explicita in sensul constatarii nelegalitatii luarii masurii preventive, din moment ce propunerea privind luarea masurii preventive a fost respinsa in urma exercitarii controlului de legalitate asupra incheierii A/z.l.a. prin care masura respectiva a fost luata.
Desfiintarea in totalitate a incheierii prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive, cu consecinta respingerii propunerii privind luarea acestei masuri nu poate avea alta semnificatie decat aceea ca masura nu avea baza legala. Iar la momentul solutionarii actiunii de reparare a pagubei nu exista niciun act de procedura valabil si in fiinta care sa justifice asertiunea ca detinerea reclamantei A.B. a avut temei.
„Acuzatiile formulate, nedublate de un probatoriu suficient care sa dovedeasca ca A.B. si-a incalcalcat cu intentie atributiile de serviciu nu pot constitui temei al arestarii preventive”.
Astfel, instanta investita cu actiunea de reparare a pagubei a constatat ca instanta penala a retinut nelegalitatea masurii arestarii preventive si a aratat in mod expres ca luarea masurii arestarii preventive nu se justifica, nefiind intrunite cerintele prevazute de lege, rezultand, explicit, caracterul nelegal al masurii arestarii preventive luate impotriva reclamantei A.B.
Raportat la circumstantele concrete ale cauzei, avand in vedere consecintele produse asupra reclamantei, tinand seama si de durata privarii nelegale de libertate – 13 zile, instanta investita cu actiunea de reparare a pagubei a apreciat ca suma de 50.000 lei este echitabila si rezonabila pentru a putea cuantifica, respectiv repara din punct de vedere pecuniar prejudiciul moral suferit de catre reclamanta A.B. pentru privarea nelegala de libertate.
La aprecierea prejudiciului cauzat s-a avut in vedere inclusiv conditiile improprii de detentie, faptul ca privarea de libertate a reclamantei A.B. a produs consecinte care s-au rasfrant asupra familiei, precum si faptul ca privarea nelegala a sa a adus atingeri unor valori fundamentale: libertatea fizica, integritatea psihica, demnitatea, imaginea personala, reputatia profesionala, fiind respectat in acelasi timp principiul echitatii si a proportionalitatii.