Din ce în ce mai des ni se pune întrebarea: ”Și eu ce fac dacă tatăl/mama copilului își exprimă intenția de a lua minorul astfel cum este stabilit în programul de vizită?”, constatând astfel că pentru mulți părinți starea de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020 și măsurile luate prin ordonanțele militare au creat un mic haos.
Indiferent de măsurile cu caracter excepțional ce se iau în această perioadă de epidemie de COVID-19, suntem de părere că interesul superior al copilului prevalează.
În prezent, prin Ordonanța Militare nr. 3 din 24 martie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 s-au prevăzut câteva limitări privind libera circulație a persoanelor, cu câteva excepții. Astfel persoanele vizate au posibilitatea de a circula doar pentru unul dintre următoarele motive:
Desigur mai sunt câteva precizări referitoare la persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani, pentru care deplasarea în afara locuinţei/gospodăriei trebuie să respecte câteva indicații specifice.
Așadar nu se face absolut nicio referire la faptul că programul de vizitare poate fi nerespectat sau dacă părintele la care minorul își are domicliul poate refuza predarea minorului către celălalt părinte. Însă trebuie să avem în vedere faptul că astfel de restricții au fost luate prin raportare la evoluția situației epidemiologice naționale și internaționale, determinată de răspândirea virusului COVID-19 la nivel global, precum și declararea situației generate de acest virus drept pandemie de către reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății. Așadar toate acțiunile noastre trebuie să aibă în vedere și să respecte și recomandările autorităților.
Astfel cum spuneam și anterior, atunci când se iau decizii ce îl implică și pe minor trebuie să se aibă în vedere interesul superior al acestuia.
Legislația română existentă la acest moment apără interesul superior al copilului, acesta fiind determinat prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, precum: vârsta, conduita fiecărui părinte față de copil, posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, legăturile de afecțiune stabilite între copil și părinți, sexul copilului, starea sănătății lui, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa efectiv de copil. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Principiul egalității între soți se referă la faptul că relațiile personale și patrimoniale dintre soți și cele dintre părinți și copii sunt reglementate pe baza egalității dintre femeie și barbat. Potrivit principiului dreptului și îndatoririi părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor, familia se întemeiază pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Astfel că prin coroborarea acestor principii, apreciem că se ajunge la concluzia că atât mama, cât și tatăl, au drepturi egale cu privire la copii, atât timp cât este respectat principiul interesului superior al copilului.
Așadar fiecare dintre părinți, indiferent că sunt sau nu căsătoriți, are dreptul de a fi aproape de copilul său, de a-l sprijini, însă în același timp are și obligația de a-l ocroti. În astfel de vremuri când riscul de infectare cu virusul COVID-19 este ridicat, ambii părinți trebuie să analizeze situația și să ia cele mai bune măsuri pentru ocrotirea copilului. În acest sens considerăm că trebuie să se aibă în vedere specificul activității părintelui care dorește să ia coplilul, numărul persoanelor alături de care locuiește, astfel încât să se poată determina dacă există un risc crescut de infectare cu COVID-19 prin raportare la situația părintelui alături de care locuiește minorul în mod normal.
Instituirea stării de urgență nu poate reprezenta un argument de sine stătător în sensul de a refuza predarea minorului către acel părinte care nu locuiește cu acesta, însă are stabilit un program de vizită de către o instanță de judecată sau chiar stabilit de comun acord de către cei doi părinți.
Această opinie este confirmată și de practica multor instanțe din țară, fiind respinse cererile prin care se solicita de către unul dintre părinți limitarea legăturilor personale dintre minor și celălalt părinte pe motivul pandemiei de COVID-19. În aceste cazuri, instanța a apreciat că starea de urgenţă naţională este menită să îndemne părţile la conştientizarea pericolului de contractare a infecţiei şi la adoptarea tuturor măsurilor ce se impun pentru protejarea sănătăţii personale şi a celor din jur, însă nu poate să justifice întreruperea ori diluarea legăturii dintre pârât şi minor.
Cu toate acestea, trebuie să precizăm că există în practică și soluții contrare. De exemplu, Judecătoria Gherla apreciază că ”Până la încetarea stării de urgență instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 publicat în M.Of. 212/16.03.2020, reclamantul va avea legături personale cu minora, prin efectuarea zilnic de apeluri telefonice și video, prin mijloace de comunicare la distanță, cu asistența mamei, pentru a se evita deplasarea minorei între domiciliile părinților.”
În toate deciziile pe care le veți lua referitoare la minori, trebuie să țineți cont de faptul că legile în vigoare prevăd o serie de drepturi ale copiilor care, pentru părinți, sunt îndatoriri privind creșterea acestora, și anume: dreptul de a crește alături de părinți – un copil are dreptul de a crește alături de ambii părinți, având nevoie de ambele figuri parentale; dreptul de a fi crescut de ambii părinți – interesul superior al copilului impune coordonarea eforturilor celor doi părinți pentru a asigura copiilor cele mai bune condiții de creștere, dezvoltare, educare și pregătire profesională; dreptul de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială; dreptul de a nu fi separat de părinți.